Când Dumnezeu a făcut femeia era deja în a şasea zi de muncă şi făcea ore suplimentare.
Atunci apăru un înger şi-l întrebă: “De ce îţi pierzi atâta timp cu asta”?
Şi Domnul răspunse: “Ai văzut cartea tehnică? Trebuie să fie lavabilă în totalitate, dar să nu fie din plastic. Să aibă mai mult de 200 de piese mobile şi să fie capabilă să funcţioneze fiind alimentată cu orice, chiar şi cu resturi. În poala ei să stea comod până la 4 copii în acelaşi timp, să aibă un sărut care să poata vindeca de la un genunchi julitpână la o inimă ranită şi o să facă totul cu numai 2 mâini!”
Îngerul se minună de cerinţe. “Cu doar 2 mâini?… Imposibil. Şi ăsta e doar modelul standard? E prea multă muncă pentru o singură zi. Aşteaptă până mâine ca să o termini”!
“Nu, n-am s-o las pe mâine”, protestă Domnul. “Sunt pe punctul de a termina această creaţie care este favorita inimii mele. Ea se vindecă singură când este bolnavă şi poate munci până la 18 ore pe zi”.
Îngerul se apropie şi atinse femeia. “Dar ai făcut-o atât de delicată”.
“Este delicată, spuse Domnul, dar în acelaşi timp atât de puternică. Nu-ţi poţi închipui cât este de rezistentă şi de câte reuşite este în stare”.
“O să fie capabilă să şi gândească?”, întrebă îngerul.
Dumnezeu răspunse:”Nu numai că o să fie capabilă să gândească, o să şi negocieze”!
Atunci îngerul văzu ceva. Întinse mâna şi atinse obrazul femeii. “Doamne, mi se pare că modelul ăsta pierde lichid!”
“Nu pierde lichid, este o lacrimă!”, spuse Domnul.
“Pentru ce e lacrima?”, întrebă îngerul.
Şi Domnul spuse: “Lacrimile sunt felul ei de a-şi exprima jalea, dragostea, singurătatea, trădarea, suferinţa şi orgoliul”.
Asta îl impresionă pe înger. “Eşti un geniu, Doamne, te-ai gândit la toate. Femeia este într-adevăr minunată”!
“Este!”, spuse Domnul. “Femeia are puteri ce-i uimeşte pe bărbaţi: face faţă greutăţilor, dar este fericită şi îndrăgostită.
Surâde când vrea să ţipe.
Cântă când vrea să plângă.
Plânge când e fericită şi râde când e nervoasă.
Luptă pentru a-şi apăra valorile.
Înfruntă nedreptăţile. Nu acceptă “nu” ca răspuns dacă ea crede că există o soluţie mai bună.
Renunţă la anumite lucruri pentru ca familia ei să aibă.
Merge la medic cu o prietenă căreia îi este frică să meargă singură.
Iubeşte fără să ceară nimic în schimb.
Plânge când copiii ei reuşesc în viaţă şi se bucură când prietenii obţin premii.
Este fericită când aude de o nuntă sau naşterea unui copil.
I se frânge inima când moare o prietenă.
Suferă când pierde pe cineva drag, în schimb se dovedeşte puternică atunci când crezi că i s-au epuizat forţele.
Ştie că poate vindeca suferinţa cu un sărut şi o îmbrăţişare.